~Durerea de cap era prezenta si a 2`a zi dimineata cand deschise incet ochii. Simtea cum cineva o omoara dinauntru. Isi dorea sa aiba puterea sa isi scoata inima din piept. Sa aiba puterea sa fie asa cum era ea o data. Un copil fara griji, care traia doar clipa si nimic sa nu mai conteze. Isi dorea din ce in ce mai multe lucruri. Fotoliul cel rosu era tot acolo, iar ea la fel de rece... Era atat de greu ca cineva sa coboare de sus si sa o mangaie? Nici ploaia nu o ajuta prea mult. Geamul lovit, mirosul si pur si simplu asfaltul ud. Tot din jur ii reamintea sau cel putin asa credea ea. Poate chiar nu era asa`! Melodia a ramas pe repeat...
~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu