Vizitatori ;x

11 octombrie 2012

~ Dar degeaba... ~

~
Pot sa iubesc obsesiv si necontrolat de dulce. Sa tin in brate strans, sa alint, sa spun vorbe frumoase care nu se aud prea des, sincere si care lumineaza orice norisor in repaos pana in momentul acela. Pot sa fiu un umar de sprijin, o batista plina cu lacrimi, un zambet care sa aduca soare. Sa ma uit in ochii lui si sa`i soptesc mii si mii de ganduri in doi, sa`l imbolnaveasca fericirea mea, sa ma dedic 100%, sa`i fiu si tot si nimic in acelasi timp. Vreau sa daruiesc imbratisari subtile la amurg. Vreau sa devin univers, aer si miere. Idelile sa pluteasca, privirile sa se inteleaga, sa nu mai fie nevoie de grai ca sa comunicam. Iubirea sa depaseasca absolutul, orice problema sa stea de`o parte, sa se instaleze siguranta si niciodata indoiala. Sa ne tinem strans de mana cand ne plimbam in parc toamna, cand ne privim, iar fulgii mari de zapada ne acopera, atunci cand imi rupe o floare de primavara dintr`o gradina oarecare sau cand soarele de vara arde de dimineata pana seara. Vreau ca timpul sa se scurga fara nicio amprenta in afara de cea a zilelor, anilor... Sa radem, sa nu ne pese, sa ne prostim ca niste copii, si sa gustam din fericirea separata, dar si din cea in doi.
~