~ Niciun semn... ~

~
Stateam trantita in pat sh` priveam in gol... gandurile imi zburau departe. Priveam in jur de parca abia ma trezisem dintr`un somn adanc... nu eram pe deplin constienta de realitate. Aveam ochii umflati de atata plans sh` fata trasa de prea multa oboseala... De cate zile nu dormisem oare? Ma simteam ametita sh` lipsita de vlaga... In casa se instalase un aer rece. Inchisesem ochii, iar lacrimile imi acopereau din nou obrajii... Eram stresata... sh` ii stresam sh` pe cei din jur. Auzisem in ultima perioada foarte des: "Esti paranoica, nu i s`a intamplat nimic`!". Inima mea, insa nu spunea acelasi lucru`! Ma uitam la ceas sh` ma intrebam de ce nu`mi da un semn de viata? Trecuse o saptamana sh` nu stiam nimic de el... Ma ridic sh` incep sa ma plimbam prin camera, simtind cum batucesc covorul... Eram atat de nervoasa ca nici unghii nu mai aveam la maini... Trebuia sa aflu, trebuia sa stiu... nici un mesaj, nici un telefon... Poate se intamplase ceva... Nu, as fi aflat... Poate plecase intr`o excursie... Nu, sh` asta as fi aflat... Dar de ce nu raspunde la niciun apel... nimic??? De ce se fereste atat? L`a deranjat ceva? Stie ca nu vreau sa`l pierd`! Ca mi`e frica sa nu`l pierd...Vreau atat de mult sa aflu ce se intampla... Ma plimbam ca o nebuna prin casa, band cafea dupa cafea sh` uitandu`ma la ceas din minut in minut... Ticaitul ceasului mi se intiparise in memorie sh` nimic altceva nu mai auzeam decat un tic`tac hotarat. Innebuneam`! Clar, innebuneam`! Trebuia sa fac ceva... Nu mai puteam astepta... Bajbaiam dupa cheii... Trebuia sa ma duc la o prietena, sa ma ajute sa scap de ceata in care ma aflam... Uitandu-ma dupa chei, am dat de o poza... O poza in care aparea cu un zambet larg pe fata. Zambetul lui ce ma topea de fiecare data...

Mi`e asa de dor de el`...

~