~O ploaie stricata loveste geamul. O ploaie care nu`si merita existenta... Nu are forta sa ude sh` sa cultiveze un pamant, dar chinuie oamenii stropindu`i cu lacrimi acide ale unei planete mult prea lovita de presupusa dragoste a habitantilor ei. O ploaie grea ce nu`si asculta nici macar stapanii, pe nesuferitii nori. Ea continua sa cada cu repeziciunea cu care o pasiune se stinge... Dar care e tristetea? De ce ploaia asta imbraca ciudatul oras in haine melancolice sh` depresive? De ce conteaza ca ploua? Pentru mine nu mai conteaza. Uit de mine... Dansez in ploaie pe melodia ce nu o pot uita, pe singura melodie pe care am putut sa o invat. Sh` trec oameni plictisiti pe strada... Oameni care urasc ploaia sh` care poarta umbrela grea. Se feresc de ploaie. Zambetul, sau mai bine zis ranjetul adolescentei amorezate... Tristetea celorlati il inconjoara sh` ii voaleaza fericirea.... Rad. Rad cu pofta, alerg... Ploua... "fericirea" mea imbolnaveste... Eruptiile bolii se imprastie peste tot... Peste tot zambete`! Zambete false. Zambete betive. Zambete relative. Eu nu fug niciodata de ploaie...
~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu