Vizitatori ;x

30 decembrie 2010

~ Nu cer un cer, ci doar aripi sa ajung la el`! ~

~

Zambea cu zambetul ei mare, cu dintii ei mici sh` perfecti pe care ii ura. Mai avea puterea sa zambeasca`! Stia ca se poate sh` mai bine`! Zambea, radea, imbratisa, pentru moment uita. Niste lucruri mici, dar care uneori inseamnau atat de mult. Uneori avem cu totii atat de mare nevoie de ele, pacat ca sunt putini cei care le ofera.
E genu` de persoana care daruieste fara sa se uite inapoi. Te molipseste cu veselia sh` cu energia ei, cu fixurile ei, cu fumatul ei. Tot ce facea avea un scop bine stabilit. Chiar sh` fumatul. Era o cale de a ramane slaba. Fuma pentru ca ii placea fumul, fuma pentru ca ii reducea pofta de mancare, fuma pentru ca ii placea cum se vede o tigara in mana cuiva.
Toate lucrurile isi aveau un scop sh` acela era de a atinge perfectiunea. De a fi iubita, de a fi slaba, de a fi mereu inconjurata de prieteni.
Vroia sa atinga acele idealuri pe care mereu sh` le`a impus. Chiar sh` zilele acelea petrecute in club alaturi de EI isi aveau scopul lor.
Betia, muraturile, pachetele de tigari consumate intr`o noapte cu prietenii ei, jocurile, fliltrurile, shot`urile de bere, curatenia atunci cand esti praf, traversarea orasului... totul mergea dupa un tipar bine stabilit.
Totul consta in distractie, perfectiune. Dar oare ea stie ca toate acestea se vor transforma in clipe, momente cu care sufletul ei se va hrani mai tarziu?
Stie ca perfectiunea nu se poate atinge? Nu. Stie doar ca trebuie sa fie cat mai aproape de ea. Are persoane in jurul ei care tin la ea, cu care se distreaza, cu care are ce vorbi, are o viata frumoasa... familie, indiferenta lui [chiar sh` pe aia o are], dar ceea ce nu stie era faptul ca deja se afla acolo.

~


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu