~ Nostalgie... ~

~

Visez la ziua in care totul, dar absolut totul sa se termine, cred ca numai atunci o sa ma simt asa cum eram odata, cand nu imi pasa, cand nici nu avea de ce sa imi pese... Doamne cat urasc moleseala asta`! Simt cum timpul ma ocoleste intentionat! Stau sh` ma uit catre nimic, dar prin fata ochilor sunt niste actori care joaca o piesa care se transforma din comedie in drama, de ce tot timpul se intampla asa? Niciodata nu am sa imi dau seama, este ca sh` cum as fi inchisa pe viata intr`o tepnita, atunci as fi sigura ca am avut doar trecut caci despre viitor este de prisos sa vorbesc! Totul este incomplet, pana sh` eu ma simt dintr`o singura bucata, gandurile mele fiind prea seci pentru a fi intelese, nici eu nu le inteleg, unora nu le pasa de intentiile mele, nici mie nu imi pasa... Altii spun ca sunt doar o ciudata, eu le dau dreptate, e minunat! Eu las lumea sa ma judece, de ce nu, toti judeca un om la prima vedere sh` ei sunt dintr`o singura bucata! Sh` cand vad atata mandrie superficiala, atata superioritate sh` atatea catalogari eronate. Ganduri false, improbabile chiar imposibile datorita caracterului lor ipotetic. Cugetari fantasmatice isi raspandesc zgomotul difuz in zare, pentru ca nu afecteaza pe nimeni. M-am hotarat! Decat sa le dau satisfactie celor care vor sa ma vada canzand, mai bine ma daram singura, inocenta moare! Sunt subiectiva, ma gandesc doar la propriul bine, daca mor scap de tot ce am scris mai sus, adica o sa imi fie mai bine!

~