Vizitatori ;x

03 mai 2011

~ Panica sufleteasca... :| ~

~
Era sunetul acela ce m`a trezit in miez de noapte. Sunetul care m`a speriat, cel pe care il auzeam in surdina... Venea de undeva si stiam ca e acolo. Venea din interiorul cuiva. Cel care facea corpul sa fie neputincios in fata a orice, acela ce lupta contra sperantei. Speranta ca totul va reveni la normal si ca toata situatia nu va tine mai mult de 5 minute. Dar si cele 5 minute... Disperarea punea stapanire pe corp. Nu stia ce sa faca, cum sa reactioneze si cum sa`l faca sa`i raspunda. Sa`i produca o reactie cat de mica... O reactie de care avea nevoie sa stie ca e bine si ca nimic n`o sa`i desparta dupa viata frumoasa care au dus`o impreuna atatia ani. Cand am ajuns si am vazut chipul acela plans si panicat care se uita la mine sperand sa fac ceva... M`am blocat`! Privirea ei ma implora sa fac ceva`! Orice`! Si cand zic "orice" ma refer la absolut orice`! Eu eram speranta ei...
~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu