~ Imi e dor...! ~

~

Imi e dor de serile de august. Imi e dor de zilele de iulie in care pictam singura. Imi e dor de livada de cirese. Imi e dor de luna plina. Imi e dor de apa marii gadilandu`mi bland degetele de la picioare. Imi e dor de copilarie. Imi e dor de bunicul. Imi e dor de iepurasii din ograda.Imi e dor de leaganul de la tara. Imi e dor de simplitate.Imi e dor de zambete calde si sincere. Imi e dor de viata usoara. Imi e dor de sanatate. Imi e dor de vremurile acelea. Imi e dor de tine. Imi e dor de noi. Imi e dor de oameni sinceri.
Imi e dor de tot ceea ce a fost frumos.

.........................................................................................................................

Cantand, scriind, vorbind... uitam de dor. Nu ne dam seama cat ne lipsesc unele lururi, nu putem sti cu exactitate ce ne lipseste, simtind totusi sentimentul ca ceva... nu e cum ar trebui sa fie. Dorul defineste absenta, lipsa, dorinta de ceva sau cineva. Iti poate fi dor de ceva ce nu ai experimentat niciodata? Cum pot spune "Imi e dor sa fiu indragostita..." cand nu am simtit niciodata asta? Cum pot spune "Imi e dor sa simt ca cineva ma incalzeasca intr`o seara rece de septembrie..." cand nimeni nu a facut asta vreodata? Nu pot spune aceste lucruri... Nu pot sa ma plasez intr`un loc sau intr`un timp in care eu nu am mai fost. De ce? Nu are rost sa mai ridic vesnicele dileme cu care se confrunta umanitatea de la origini... Cert este ca sa`ti fie dor nu este ceva de care merita sa`ti fie dor...!
~