~ Bolnava de amintiri... ~

 ~

Simt nevoia sa imi indes mana in cutia toracica, indiferent de durerea fizica pentru a putea ajunge la ea si sa opresc durerea sufleteasca`! Nicio melodie nu ma poate alina sau sa ma faca sa uit, chiar daca era doar pe moment. Ma simt ca in filmele de groaza. Ranita, cu raul de lacrimi peste mine care ma sufoca si nu ma lasa sa ies la suprafata. Sunt neputiincioasa. Cum e posibil sa ai o lupta atat de dura cu tine insuti? Sa adormi cu aceleasi intrebari la care esti constient ca niciodata n`ai sa gasesti raspuns... sa seci ca o fantana, sa tanjesti atat de mult sa te duci si sa nu te mai intorci, doar de dragul amintirilor... sa nu mai ai nevoie de nimic, doar sa fii acolo. Sa vrei sa dai timpul inapoi, sa indrepti lucrurile ca sa ai mai apoi amintiri frumoase, nu unele care iti iau toate puterile si te lasa in bataia vantului, care iti incurca viata si isi amprenteaza prezenta pe suflet si minte... Ma simt murdara si senzatia asta o simt de ceva vreme buna... Si zilele se tot aduna... Nu am nevoie de mancare, poate doar putina apa, in rest sunt "bolnava" si intr`o continua lupta. Mai am doar puterea sa scriu. Trebuie sa ma descarc, blogul mi`e cel mai bun prieten, el primeste informatiile, nu ma judeca, e doar acolo cand am nevoie de el. Moralul imi scade... culorile camerei devin din ce in ce mai gri, zac in agonia mea... Sunt nervoasa caci nu ma mai recunosc, dar frigul ma cuprinde cand realizez ca nu mai e nimic de facut. Chiar daca nu pot continua asa si nu pot accepta trecutul pentru ca ma raneste prea tare, am sa mai raman putin indiferenta de lumea din jur si am sa ma ascund in mine...

~