~ Sa ignor si sa merg mai departe`! ~

~

Stateam acolo intinsa in timp ce picuri enormi de ploaie imi acopereau trupul golas si nu`mi putea lua gandul de la ochii tai si de la soarele din zambetul tau cu care ma obisnuisem de cateva zile. Treceam de la lacrimi la zambet, de la tristete la bucurie, de la frig la cald. Erai asa real. Nu mai tineam cont de durere, de vremea de afara. Pentru mine erai doar tu si atat. Cand m`am trezit din vis disparusesi. Eram doar eu intinsa pe asfalt, care parea sa fie singurul ce ma tinea aproape de realitate si bezna noptii. Un caine aparu` de dupa un copac. Era ora 02:27. Incercam cu greu sa`mi aduc aminte ce s`a intamplat si de ce ma afla acolo. Ploaia inca nu`mi dadea pace. Parca eram tinta perfecta. Era ingrijorata si privea intr`un punct fix. Aveam sa planga acus, caci simtem ca nu gasesc niciun un punct de echilibru... Am incercat sa respir adanc... un atac de panica acum nu`si avea rostul`! Usor, usor lacrimi coborau rostogol pe obrajii lipsiti de culoare ai fetei... Asta a fost. Azi doare mai putin decat a durut atunci.
~