~ Inima calcata in picioare`! ~

~Era starea aia hipnotizanta care nu o lasa sa inchida pentru o secunda ochii. Era gandul ce o chinuia, era vocea care ii spunea ca nu va mai fii la fel`! Cel putin nu prea curand... Tot ce auzea era mersul lenes al trenului pe sine si vantul care intra pe sub geamurile sarace ale compartimentului. Era asa de frig ca atunci cand ne`am ratacit aman2 pe banca aceea in compania frunzelor. Vocea ta ma incalzea, chiar daca aveam doar o pereche de pantaloni si un maieu. Frigul din tren... era dat la o parte de lacrima fierbinte care curgea in ritmul melodiei pusa pe repeat in timp ce ultimul bagaj trebuia sa fie gata de plecare. Stia ce va lasa in urma. Va lasa toate clipele cand il avea in brate, toate clipele cand s`a trezit langa el dimineata si cand fumau din aceeasi tigare aman2, parca doar in amintirea "distractiei"... Sunt convinsa ca niciodata nu m`ai meritat.. Nu ai stiut ce vrei, erai dezamagit sau poate doar asa ai vrut sa fie, iar eu oarba, am intrat in jocul tau strain. Am sa incerc sa fac sa fie bine pentru ca trebuie, nu pentru ca vreau`! :) Dar de acum inainte deja nu mai e problema ta...

PS: Am ajuns acasa`! :-j
~