~Buna dimineata suflete... Orbeste`ma cu lumina iubirii si apreteaza`mi rasuflarea mototolita prin asternut. Prin asternutul in care numai el a fugit nopti la rand si a plecat fara sa imi lase de veste. Pentru momentele alea traiam. Pentru cele care dispareau intr`o clipa, dar despre care imi aduceam aminte toata viata si pentru care dorul nu se oprea. Alearga si el buimac, ca doar e dimineata, dupa naluci pierdute`n vis. Lasa`mi un umar gol, caci frigul a trecut. Acelasi umar fin si nemangaiat de cand rasuflarea mi`a fost taiata in seara in care frica pierderii avea sa renasca din tacere... Cafeaua poate ca este doar neagra, dar are acelasi gust de demult...
~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu