Vizitatori ;x

13 martie 2011

~ Cartea vietii... ~

~Intotdeauna, dar intotdeauna am fost eu cea care a hotarat pentru mine la capitolul "sentimente". Care mai presus de persoanele din jur m`am luptat cu mine, cu confuzia, chiar sh` cu cel mai mic gest venit din partea persoanei importante la momentul acela. Am ascultat sfaturi de la personajele fictive, am dat din cap, m`am intors cu spatele sh` am plecat. Bineinteles, mi`au dat de gandit, dar tot cum am crezut eu ca mi`e bine am facut, caci povestitor, scriitor, scenarist nu am, eu, personajul principal al romanului, personajul care niciodata nu moare [ca doar e principal], dar trece prin multe. E greu rolul dublu [protagonist&scenarist]. Sunt curioasa cum se va termina, dar nu ma grabesc ca sa aflu`...
~

6 comentarii:

  1. Eh, personajul principal mai si moare, ( ex: Ion ) dar nu e cazul tau :)) :*. Nu vine nimeni sa-ti dea cu sapa in cap.. asa cum a patit el :*...deci traieste-ti viata asa cum vrei tu, si lasa-i pe restu... :-j

    RăspundețiȘtergere
  2. Numai cu "Ion" nu ma comparai`! [=))]
    Eh`.. oricum fac ce ma taie pe mine capu`! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. confuzia o cunosc cel mai bine, in ultimul timp m-am luptat cu realitatea, caci fiecare gest simplu si omenesc imi parea o declaratie, bine ca m-am trezit :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti dai seama de multe doar atunci cand iti trece.
    Atunci ti se ia panza aceea de pe ochi.

    RăspundețiȘtergere