~
N`am acceptat niciodata si n`am inteles niciodata ideea ca nu pot avea o viata normala, adica aceeasi putere financiara ca ceilalti de varsta mea care doar pocnesc din degete si li se ofera, sau ca nu am o familie fericita, sau un caine sau banalitati pur si simplu, uneori, sau orice altceva pe care mi`l doresc, pe care il pot cumpara, dar nu pot si nu`l am pentru ca nu sunt "tu" si degetele mele pocnesc, dar nu fac minuni. Am adunat atata ura... Nu sunt invidioasa pe ce ai "tu", ci pur si simplu mi`e ciuda cand ma gandesc ca poate as fii avut si eu un viitor, un trecut mai calm daca nu s`ar fii intamplat aia, aia si aia.... Si cand te gandesti ca toata lumea crede in mine c`o sa ajung mai bine decat acum si c`o sa am un viitor mai fericit... :-j D`ac`ar stii lumea toate portretele inchise in camera cu usa de fier... :-< Dorinta: "Doar o zi din viata mea`!!" ramane valabila`!

~