~ Nostalgie... ~

~

Visez la ziua in care totul, dar absolut totul sa se termine, cred ca numai atunci o sa ma simt asa cum eram odata, cand nu imi pasa, cand nici nu avea de ce sa imi pese... Doamne cat urasc moleseala asta`! Simt cum timpul ma ocoleste intentionat! Stau sh` ma uit catre nimic, dar prin fata ochilor sunt niste actori care joaca o piesa care se transforma din comedie in drama, de ce tot timpul se intampla asa? Niciodata nu am sa imi dau seama, este ca sh` cum as fi inchisa pe viata intr`o tepnita, atunci as fi sigura ca am avut doar trecut caci despre viitor este de prisos sa vorbesc! Totul este incomplet, pana sh` eu ma simt dintr`o singura bucata, gandurile mele fiind prea seci pentru a fi intelese, nici eu nu le inteleg, unora nu le pasa de intentiile mele, nici mie nu imi pasa... Altii spun ca sunt doar o ciudata, eu le dau dreptate, e minunat! Eu las lumea sa ma judece, de ce nu, toti judeca un om la prima vedere sh` ei sunt dintr`o singura bucata! Sh` cand vad atata mandrie superficiala, atata superioritate sh` atatea catalogari eronate. Ganduri false, improbabile chiar imposibile datorita caracterului lor ipotetic. Cugetari fantasmatice isi raspandesc zgomotul difuz in zare, pentru ca nu afecteaza pe nimeni. M-am hotarat! Decat sa le dau satisfactie celor care vor sa ma vada canzand, mai bine ma daram singura, inocenta moare! Sunt subiectiva, ma gandesc doar la propriul bine, daca mor scap de tot ce am scris mai sus, adica o sa imi fie mai bine!

~

~ Distanta se simte mult... ! ~

~

E 5 dimineata, iar ew stau ca proasta cu castronul de budinca de capsuni sh` cu patura in cap gandindu`ma ca in momentul asta tu te urci in avionul care te va duce in ... ! De parca nu era de ajuns ca erai sh` asa departe de mine! Stau in pat, ascult o melodie... sh` ma uit la becul ce lumineaza slab in hol... Imi trec prin minte tot felul de amintiri... Sh` parca te vad... Oh` ce prosti spun! Ew nu te`am vazut nici in poze, dapai` in realitate... Sh' te urci in avion. Aeroportul iti lumineaza chipul inlacrimat din cauza despartirii de tot ce e`al taw... drag! Iti curge o lacrima sh` te asezi pe scaun. Dintr`o data se aude o voce care zice: "Avionul va decola in cateva minute. Toti sa-si ocupe locurile." Te uiti pe geam, iar eu raman.... Sunt din ce in ce mai departe de tine! Dar bucura`te! Te duci unde o sa`ti fie bine! Te duci la prietena ta care se va bucura sa te vada! Sh` tu te vei bucura... pe moment! Dar apoi iti vei aminti din nou de mine sh` de ochii mei negrii... De care voi avea grija! Pentru tine... Iar eu ma voi gandi la tot ce am vb. Pana la urma esti doar un strain care stie ce el nu a stiu. Nu te`am vazut in poze asa cum m`ai vazut tu pe mine. Nu`mi ramane decat sa ma uit pe hi5 sh` la un id prostut pe care vei mai intra "cand vei putea"... Sh` nici atunci nu vei sta mai mult de 1o minute... Off... Mi`e asa de som incat nu mai suport nici gustul capsunilor! Gigel doarme... iar Marcelino... Ei bine, Marcelino... plange ca intotdeauna caci a fost creat sa planga pentru tot ce mi se intampla mie! LinisteSste`te floricica de cartof... ai mintea tulburata! E deja tarziu...
Noapte buna... !

~

~ Pentru ca e vara... ~

~

Parfumul diminetilor de vara ma imbie cu un miros fad de frunze umede.

In zadar incerc sa gasesc un paradox in asta, pentru ca anotimpul vara pentru mine nu reprezinta decat un intreg lant de zile lungi inundate de cristale lichide sh` usor ingheta de ploaie.

Soarele nu este decat o ocazie de a`mi aduce in minte un miros insuportabil, pestilential in care cu greu poti distinge mirosul unei flori de cel al unui canal aburind a carui mireasma ranceda se raspandeste difuz.

Ploaia inseamna trezirea la o realitate efemera care dispare incet, odata cu evaporarea apei.

Ploaia inseamna viata, pentru ca aduce un fior de efervescenta sh` energie vitala pentru noi toti, usor amortiti de caldura sufocanta, ploaia este o eliberare...

Chiar sh` atunci cand se transforma in calamitate.

~

~ Noi inceputuri... ~

~

Intotdeauna exista un inceput.
Dar pentru mine inceputurile nu sunt usoare.
Nu stiu de unde sa plec sh` unde sa ma opresc.
Defapt niciodata n`am stiut.
De obicei inceputurile ti se par floare la ureche atunci cand esti ajutata sa`ti iei zborul: fie de prieteni, fie de familie, dar cand iti deschizi aripile de unul singur sh` te arunci in bataia vantului nu e chiar asa de usor, caci pana la "FINISH" e cale lunga sh` te mai lovesti sh` de diferite persoane, lucruri sh` intamplari ce nu sunt intotdeauna placute.
Sh` apleci urechea la toate afirmatiile sh` parerile celorlalti...
[ Asa cum sunt numite, "PARERI" ]
Sh` la sfarsit realizezi ca ai terminat calatoria, ai ajuns la ultima statie singur [ Chiar sh` fara bagaje uneori ] unde nu te asteapta decat a 2-a viata [ "Moartea" ], despre care stii ca e doar inevitabila sh` cineva caruia trebuie sa`i dai socoteala pentru ce ai facut.
Sh` trebuie sa dai explicatii...
Sh` explicatii...
Sh' explicatii...
Urasc sa dau explicatii!
Nu stiu daca ajuta la ceva.
Sh` mi`as dori sa stau pe o pajiste, sub un copac, vantul sa adie sh` eu sa astern pe o foaie fiecare gand ce`mi trece prin minte.
E asa de linistitor!
Sh` deodata apar in viata ta persoane care iti intra pe sub piele, persoane pe care le indragesti fara sa stii de ce sh` persoane pe care le adori pur sh` simplu.
Apoi ele dispar sh` tu iar te intorci la zborul fluturilor sh` la inocenta de alta data.
Sh` incepi sa compui, sa scrii, de parca ai face asta pentru cineva pe care nu l`ai intalnit inca, dar care stii ca e acolo sh` care o data sh` o data va cobora la statia pe peronul caruia il astepti.
Sh`l astepti... sh`l astepti... sh` parca nu mai vine.
Nici el nu stie unde sa se opreasca...
Oare tu esti omul ce`l asteapta la inceputul celei de`a 2`a vieti?
Oare tu esti omul cu care se sfatuieste sh` caruia va trebui sa`i dea explicatii?
Esti oare atat de puternic pentru a face asta?
Sau acest calator ce se lasa asteptat e chiar subconstientul tau care te indeamna sa scri pe o foaie sub un copac tot ce gandesti?
Oare el chiar vrea sa`l confunzi cu un "calator"?
~